Termenii prezentaţi astăzi se vor concentra pe elemente ajutătoare sau specifice, atăt unei firme cât şi investitorului: Price-to-Earnings Ratio, Derivate, Enterprise Value, Dollar Cost Averaging, Return on Invested Capital.
Price-to-Earnings Ratio (Raport Preț-Câștiguri)
Raportul preț-câștiguri (PE Ratio) ne arată câţi ani sunt nevoiţi pentru o companie ca să îşi ramburseze preţurile de achiziţie ale acţiunilor numai din profit constant (după impozitare). De exemplu, să spunem că preţul unei acţiuni este de 10 PER. Atunci investitorul plăteşte 10 lei pentru fiecare 1 leu, investiţia fiind recuperată în 10 ani. Un PER mare poate reprezenta o supraevaluare a unei firme sau o piaţă optimistă. De obicei, un PER mic este căutat de investitori, deoarece prezintă o recuperare mai rapidă a sumei iniţiale.
Derivate (Instrument Financiar Derivat)
Un instrument financiar derivat este un activ care îşi derivă valoarea dintr-o altă sursă. Câteva exemple cunoscute de pe piaţă sunt: Contracte Futures, Forward, Opţiuni, Swaps. Acestea sunt cunoscute ca fiind cele mai riscante metode de investiţii, deoarece se bazează în mare parte pe speculaţii.
Enterprise Value (Valoarea Întreprinderii)
Valoarea întreprinderii este un indicator ce prezintă costul total al achiziţionării tuturor acţiunilor şi datoriilor unei companii. Astfel dacă mâine am decide să achiziţionăm o firmă, acest indicator ne-ar ajuta să îi stabilim valoarea proprie.
Pentru a avea un calcul mai corect, noi ca şi cumpărători ar trebui să plătim şi datoriile acesteia. Calculul se poate realiza uşor, adunând la valoarea totală a capitalurilor proprii ale unei întreprinderi, valoarea creditelor sale sau a datoriilor purtătoare de dobânzi şi scăzând orice numerar sau echivalente de numerar disponibile pentru a plăti acele datorii.
Dollar Cost Averaging (Medie de cost)
Dollar Cost Averaging este o strategie de investiţii care se bazează pe echilibrarea preţului de achiziţie al unei acţiuni pe o perioadă de fluctuaţii. Scopul este de a cumpăra periodic un anumit număr de acţiuni cu aceeaşi sumă de bani, indiferent de preţul acţiunii.
Avantajul acestei strategii este dispariţia riscului intrării la momentul nepotrivit pe piaţă. Dacă ai o sumă de 1000 de lei şi vrei să îi investeşti într-un stock, poţi investi timp de 10 luni câte 100 de lei. Astfel, în cazul în care preţul de achiziție scade, tu vei putea să rămâi la un procent minim de pierdere. Desigur, când preţul scade, atunci vei dori să cumperi mai multe acţiuni, iar când crește, mai puţine.
Return on Invested Capital (Rentabilitatea capitalului investit)
ROIC este procentul de rentabilitate pe care îl obţinem din banii pe care i-am investit în propria afacere sau într-un alt tip de investiţii. Acesta se calculează scăzând din suma câştigată pe o lună/an, suma investită (obţinem profitul), apoi împărţind această sumă la capitalul investit.
Ca exemplu să spunem că am început o afacere cu vânzarea de servețele personalizate cu o sumă modică de 1200 de lei (acesta este „capitalul de investiţii”). După o lună, reuşim să câştigăm 2200 de lei. Acum dacă folosim formula noastră de calcul, 2200-1200=1000 de lei, acesta este profitul propriu-zis. Acum împărţim, 1000 la 2200 şi obţinem un randament de 45%, ceea ce ar fi superb pentru o primă lună a unei firme noi.
Ca şi regulă generală, dorim să vedem cel puţin un 10% ROIC/an şi încercăm cât se poate de mult să nu ne aflăm pe o tendinţă descendentă.